Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia”
Piața Unirii, nr. 3, Focșani, județul Vrancea
„În anul 1927 de la naşterea Mântuitorului, în a 29 zi a lunei Mai, […] s-a pus piatra fundamentală a aşezământului de cultură naţională, pentru luminarea poporului care va purta numele de Ateneul «Maior Gheorghe Pastia» ce se construieşte din dania făcută Primăriei Focşani de maior Gheorghe Pastia – om de o rară modestie şi de un înalt altruism.”
Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani a fost construit cu aproape 100 de ani în urmă la iniţiativa şi din banii maiorului Gheorghe Pastia, acelaşi care, cu 15 ani înainte ridicase un alt edificiu de cultură în municipiul Focşani – „Teatrul Comunal Maior Gheorghe Pastia”. În acest fel, Gheorghe Pastia îşi desăvârşeşte generoasa sa operă de caritate, lăsând în urma sa două din cele mai impunătoare construcţii din Focşani, gest unic prin generozitatea şi altruismul său, căci maiorul îşi cheltuieşte întreaga sa avere pentru acest scop nobil, doar pentru că iubea arta dramatică, cultura și Focşanii. A murit în octombrie 1929, nereuşind să-şi vadă opera dusă la bun sfârşit.
După moartea sa, Primăria face eforturi pentru finalizarea construcţiei, uneori având sprijinul guvernului, astfel încât abia în anii 1942-1943, clădirea Ateneului Popular a fost finalizată. În perioada 1943 – 1945, sala mare a Ateneului a fost închiriată timp de 3 ani unui grup de societari focşăneni în vederea instalării unui cinematograf. Din 1945 clădirea Ateneului Popular suferă o serie de degradări şi pagube datorate trupelor sovietice.
Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani a fost construit cu aproape 100 de ani în urmă la iniţiativa şi din banii maiorului Gheorghe Pastia, acelaşi care, cu 15 ani înainte ridicase un alt edificiu de cultură în municipiul Focşani – „Teatrul Comunal Maior Gheorghe Pastia”. În acest fel, Gheorghe Pastia îşi desăvârşeşte generoasa sa operă de caritate, lăsând în urma sa două din cele mai impunătoare construcţii din Focşani, gest unic prin generozitatea şi altruismul său, căci maiorul îşi cheltuieşte întreaga sa avere pentru acest scop nobil, doar pentru că iubea arta dramatică, cultura și Focşanii. A murit în octombrie 1929, nereuşind să-şi vadă opera dusă la bun sfârşit.
După moartea sa, Primăria face eforturi pentru finalizarea construcţiei, uneori având sprijinul guvernului, astfel încât abia în anii 1942-1943, clădirea Ateneului Popular a fost finalizată. În perioada 1943 – 1945, sala mare a Ateneului a fost închiriată timp de 3 ani unui grup de societari focşăneni în vederea instalării unui cinematograf. Din 1945 clădirea Ateneului Popular suferă o serie de degradări şi pagube datorate trupelor sovietice.
Din 1955 (cu aproximaţie), în incinta Ateneului s-au succcedat Biblioteca Raională Focşani, Casa Corpului Didactic și Casa de Cultură Municipală. Începând cu anul 1994, prin decizia Consiliului Judeţean Vrancea, Casa Municipală de Cultură devine Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia”, aşa cum dorise şi ctitorul acestui aşezământ. Odată cu apariţia Legii aşezămintelor de cultură, prin noul Regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de către Consiliul Local Focşani, i se recunoaşte statutul de centru cultural.
Maiorul Gheorghe Pastia s-a născut în anul 1847, într-o familie bogată, tatăl său fiind proprietarul unor moșii de dimensiuni semnificative, cuprinse între dealurile comunei Urechești și râul Milcov. A absolvit Școala Militară în 1869, iar la 30 de ani era deja locotenent. A participat la Războiul de Independență (1877-1878), fiind comandantul Companiei I din Regimentul 5 Linie. A fost decorat pe front cu „Virtutea militară de Aur” (pusă pe piept de însuși M.S. regele Carol I, pe câmpul de luptă din Bulgaria), „Steaua României - grad de cavaler”, medalia rusească „Sfânta Ana” și „Crucea Trecerii Dunărei”. După război, Gheorghe Pastia a fost decorat cu „Coroana României în grad de mare ofițer” și „Steaua României în grad de Comandor”.
La aproape 40 de ani, în 1886, iese din rândurile armatei, se ocupă de moșiile sale și își dedică averea construirii unui „templu al artei”. A fost membru în Partidul Conservator, subprefect și apoi senator de Râmnicu-Sărat (în timpul echipei guvernamentale conduse de Lascăr Catargiu), iar în 1911 devenea deputat.
Maiorul Gheorghe Pastia s-a născut în anul 1847, într-o familie bogată, tatăl său fiind proprietarul unor moșii de dimensiuni semnificative, cuprinse între dealurile comunei Urechești și râul Milcov. A absolvit Școala Militară în 1869, iar la 30 de ani era deja locotenent. A participat la Războiul de Independență (1877-1878), fiind comandantul Companiei I din Regimentul 5 Linie. A fost decorat pe front cu „Virtutea militară de Aur” (pusă pe piept de însuși M.S. regele Carol I, pe câmpul de luptă din Bulgaria), „Steaua României - grad de cavaler”, medalia rusească „Sfânta Ana” și „Crucea Trecerii Dunărei”. După război, Gheorghe Pastia a fost decorat cu „Coroana României în grad de mare ofițer” și „Steaua României în grad de Comandor”.
La aproape 40 de ani, în 1886, iese din rândurile armatei, se ocupă de moșiile sale și își dedică averea construirii unui „templu al artei”. A fost membru în Partidul Conservator, subprefect și apoi senator de Râmnicu-Sărat (în timpul echipei guvernamentale conduse de Lascăr Catargiu), iar în 1911 devenea deputat.