Biserica Reformată Calvină încapsulează o jumătate de mileniu de istorie de la construirea sa la finalul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, fiind unul dintre cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania. Primul document referitor la înălţarea lăcaşului de cult este datat 9 septembrie 1486, iar construcția începe în 1487, sub supravegherea călugărilor franciscani minoriţi. Biserica mai este cunoscută și sub numele de Biserica Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor. Numele Uliței Lupilor, una din cele mai vechi străzi ale Clujului, este menționat în documentele medievale ca Platea Luporum. După unirea Transilvaniei cu România, numele Uliței Lupilor a fost schimbat în strada Mihail Kogălniceanu, care a rămas până în prezent denumirea oficială a străzii. Această biserică este un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale impresionante, fiind cea mai mare construcție gotică de tip sală din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Cu 60 de metri lungimea totală (nava având 34 m lungime), o lățime de 15 și o înălțime a pereților de 19 m, biserica a fost construită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susținere sau ornamente, astfel încât credincioșii să nu fie distrași.

Mobilierul aparține secolului al XV-lea, fiind realizat de meșteri din Bistrița și Sibiu. Orga în stil rococco datează din 1766 și este a doua ca mărime după cea a Bisericii Negre din Brașov. Aici a funcționat un colegiu universitar care acorda diplome echivalente celor celor de la academii italiene, spaniole, franceze sau germane. Colecția de epitafuri și blazoane heraldice mortuare, unică în Transilvania, are o mare valoare istorică, cele 117 înscrisuri și simboluri heraldice acoperind o perioadă cuprinsă între anul 1664 și mijlocul secolului al XX-lea. Masa altarului, decorată cu intarsii în lemn, datează de la 1827. În extremitatea estică a lăcașului este amplasat un monument dedicat ultimului voievod al Transilvaniei, Mihai Apafi I, realizat de Károly Kós în 1942. În fața edificiului a fost dispusă o copie de bronz a statuii ecvestre a Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. Originalul, realizat în 1373 de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin, la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.