Cavalerii teutoni primesc de la regele Andrei al II-lea al Ungariei Țara Bârsei (1211) și ridică o fortăreață la Bran. În 1377 cancelaria regelui maghiar Ludovic I de Anjou emite un act prin care acordă locuitorilor Brașovului (Kronstadt – Orașul Coroanei) privilegiul construirii unui castel. În 1512, Consiliul orășenesc Brașov a renovat castelul din 100 forinți, sub îndrumarea constructorului Zeller Mátyás. În 1568, castelul a intrat definitiv în posesia orașului, drept urmare domnitorul Ioan Sigismund a obligat locuitorii să plătească un impozit de 200 forinți/an. La data de 5 aprilie 1612, principele Gabriel Báthory, învingându-i pe brașoveni și preluând cetatea Râșnov, a vrut să atace castelul Bran, însă comandantul de cetate, Henklischer János, i-a înmânat cheile de la castel, fără să se lupte, iar castelul a fost retrocedat ulterior brașovenilor.

În 1660, principele Rákóczi György al II-lea, cu soldații secui, aflați sub comanda lui Mikes Mihály, a ocupat castelul. În anul 1916, sașii din Brașov au oferit castelul drept cadou regelui Carol al IV-lea, care i-a dat castelul soției sale, Regina Zita. În 1918, a ajuns sub conducere română, iar în 1920 primarul Brașovului, Karl Schnell, a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință pentru contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri din data de 1 decembrie 1918. Regina a modificat castelul și l-a restaurant, adăugându-i elementele romantice, apoi l-a lăsat drept moștenire fiicei sale, principesa Ileana, care la data de 26 iulie 1931 s-a căsătorit cu Arhiducele Anton de Austria. Mai târziu ei s-au mutat în Austria, iar în 1948, după ce familia este alungată, castelul Bran a devenit proprietatea statului român. După naționalizare, castelul a fost golit și lăsat în paragină, restaurarea acestuia a început abia în 1987, iar lucrările de restaurare s-au încheiat în anul 1993.