În anii 1400, pe locul castelului din prezent, se afla o clădire fortificată cu un turn de poartă, care în secolele XVII-XVIII a fost reconstruită de mai multe ori. Prima atestare documentară a monumentului istoric datează din anul 1629, despre originea sa din epoca Renașterii amintind și rămășițele de frescă din camera de la etaj. Acest fapt este atestat și prin desenul publicat de Orbán Balázs în opera intitulată „Descrierea Ţinutului Secuiesc”. În 1867, conacul de odinioară a fost modificat de contele Mikes Benedek (1819-1878), care i-a construit și un nivel de mansardă, oferind clădirii forma actuală. Între 1910-1912, contele Mikes Ármin (1868-1944) a construit un alt castel, cu două etaje, în care primea oaspeții din străinătate. Cele două clădiri erau conectate printr-un tunel și printr-un pod cu două nivele. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost jefuit, iar domeniul castelului a fost devastat.

În 1949 castelul a fost naționalizat, iar familia a fost evacuată din clădire. După aceasta, castelul a găzduit succesiv Gospodăria Agricolă de Stat, casa de vară a Federației Sindicale, un orfelinat, o școală, un sanatoriu și un spital de boli mintale. În anul 2005, familia Mikes a solicitat restituirea domeniului, după care s-a efectuat construirea ansamblului de clădiri și renovarea parcului. În prezent, una dintre clădiri găzduiește un hotel. Obiectul cel mai e preț al castelului de odinioară este o sobă de teracotă, în stil renascentist german.