Castelul-fortăreaţă Mikó este cel mai vechi şi cel mai important monument istoric al oraşului Miercurea-Ciuc; acesta poartă numele constructorului ei, Francisc Mikó de Hídvég (1585-1635). Construcția cetății a fost începută în 1623, la zece ani după ce proprietarul cetății a devenit căpitan al scaunelor Ciuc, Gheorgheni şi Caşin. Ferenc Mikó a fost o personalitate importantă a vieții politice din Transilvania din prima jumătate a secolului al XVII-lea, fiind și supusul credincios al principelul Gabriel Bethlen, diplomat și cronicar. Se consideră că proiectantul a fost Giacomo Resti da Verna, arhitectului italian al lui Gabriel Bethlen. Construcția reședinței nobiliare a fost terminată, probabil, în anii '30 ai secolului al XVII-lea. Prima atestare documentară a cetății este o decizie din 1631, prin care Mikó a primit cadou „domeniul domnesc din Szereda” de la principele Gábor Bethlen și o autorizație de construcție. În 1661 trupele turco-tătare au invadat Ciucul şi au incendiat castelul. Clădirea a fost reconstruită în anii 1714-1716, sub conducerea generalului imperial Stephan Steinville, după cum atestă şi inscripţia în piatră, aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.

În 1735, Johann Conrad Weiss – inginer, colonel austriac – a realizat cel mai vechi plan cunoscut până acum, reprezentând un document important despre istoricul şi etapele de construire a cetății. Pe latura sudică sunt vizibile în prezent urmele unui sistem de apărare cu patru bastioane italiene, proiectate de austrieci. În partea sud-vestică au construit un depozit de praf de pușcă, iar bastionul sudic a fost trasformat într-o capelă, cu un tavan decorat în stil baroc târziu. Ferestrele cu ancadrament gotic au fost transformate ulterior. Castelul fortificat a avut un rol strategic de apărare la granița de răsărit a Imperiului Habsburgic. Până la mijlocul secolului al XX-lea cetatea a fost folosită de armată, iar în anul 1970, după o restaurare, a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului.