Alexandru Vlahuță a primit ca zestre această casă de la cea de-a treia sa soție, Alexandrina Ruxandra Gâlcă, iar aici au petrecut câțiva ani din viață. În 1907 casa a fost devastată de către țăranii care s-au răsculat împotriva boierilor. După acest moment, odată cu reparațiile necesare, Vlahuţă a decis să adăuge clădirii un al doilea corp, catul cu balcon (cerdac). În această parte a clădirii, scriitorul şi-a instalat biroul, biblioteca şi tablourile pe care le primise cadou de la prietenul său, Nicolae Grigorescu. După Primul Război Mondial casa a fost din nou distrusă, iar văduva lui Vlahuță a decis să o renoveze și să o transforme în aşezământ cultural dedicat poetului, inaugurat în data de 31 octombrie 1926. Totodată, o parte din clădire a fost transformată în școală gimnazială dedicată fetelor care doreau să urmeze cursuri de menaj, gospodărie, ţeasătorie, broderie şi să capete noţiuni de maniere elegante şi protocol. Şcoala a funcţionat până în 1948.

Afectată de evenimentele anilor 1944-1954, casa a fost din nou reparată, iar în 1958 a fost inaugurat Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuţă”. Prin înfiinţarea judeţului Vrancea (1968), Muzeul Memorial a trecut în subordinea Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă Vrancea (până în 1990), a Inspectoratului pentru Cultură, iar prin protocolul încheiat la 1 septembrie 1994 a intrat în componenţa Complexului Muzeal Judeţean (devenit Muzeul Vrancei).