Clădirea etalează o diversitate de stiluri: faţada în stil neoclasic este ornamentată cu un fronton sprijinit de masive coloane în stil corintic, iar deasupra lui străjuieste un turn masiv, aripile laterale sunt dominate de elemente ale stilului Renaşterii italiene, partea dinspre parc a clădirii a fost inspirată din elementele castelului de la Hunedoara, clădire de influenţă gotică. Scările monumentale conduc vizitatorul într-un frumos hol lucrat în marmură de Moneasa, de aici având acces în magnifica sală de concerte.

Construirea edificiului a fost iniţiată încă din anul 1901 de către Societatea Culturală Kölcsey din Arad, care a început demersurile pentru a se ridica o clădire care să adăpostească muzeul local, biblioteca oraşului şi o sală de concerte. Pentru clădire s-a deschis şi un concurs la care s-au înscris 27 de proiecte. Niciunul dintre proiectele prezentate nu a corespuns însă cerinţelor autorităţilor locale; în final s-a apelat la arhitectul arădean Ludovic Szántay ca să execute lucrarea. Din lipsă de fonduri, lucrările au stagnat până în anul 1910. Inaugurarea festivă a avut loc la 25 octombrie 1913, cu acest prilej fiind invitată şi Filarmonica oraşului Arad pentru un concert simfonic festiv în Sala Mare a palatului, concert care a cuprins piese de Schubert, Goldmarck, Bizet şi Beethoven.

În sala de concerte au susţinut concerte numeroase personalităţi muzicale din ţară şi străinătate (tenorul Traian Grozăvescu, Richard Strauss, Béla Bartók şi mai ales compozitorul şi violonistul George Enescu); actualmente, clădirea Palatului Cultural adăposteşte sediile Muzeului Judeţean şi ale Filarmonicii de Stat.

Conservatorul din Arad a fost primul de pe teritoriul României și al șaselea din Europa, în anul 1883. Un moment remarcabil pe harta evenimentelor muzicale din Arad îl reprezintă data de 6 noiembrie 1931, atunci când George Enescu a primit titlul de Cetățean de Onoare al Aradului, în cadrul unei festivități susținute la Palatul Cultural.