Templul a fost construit de către evreii reformişti din Oradea în anul 1878, ca urmare a separării acestora de comunitatea evreiască ortodoxă în anul 1870. Proiectul a fost elaborat de Busch Dávid, architect-şef al oraşului Oradea şi membru al comunităţii evreieşti. Construcţia impozantei clădiri cu 1000 de locuri a fost încredinţată lui Rimanóczi Kálmán senior, nume consacrat al arhitecturii orădene, maestru al stilului eclectic. În limitele riguroase ale unui plan pătrat, sinagoga are o dispoziţie spaţială trinavată, de tip bazilical. Ea este orientată spre Ierusalim, deci pe axa est-vest. Sinagoga neologă din Oradea poate fi pusă în relaţie cu Sinagoga din Nürnberg, ridicată în 1874 pe malul râului Pegnitz şi demolată în 1938, dar conceptul ei este mai modern datorită designului esenţializat. În interior, decoraţia pictată este în întregime inspirată din stilul maur. Ea a fost executată de pictorul Horovitz Mor din Kosice.

Ornamentele sunt strict geometrice, ele au ca motiv central Steaua lui David sau rozeta cu opt colţuri, precum şi infinite motive modulare repetitive. Acestea sunt pictate în armonii cromatice care creează ritmuri vizuale rafinate. Dantelăria decorativă diminuează masivitatea zidurilor portante. Stâlpii de fontă care despart navele ritmează şi ei spaţiul, conducând privirea spre nişa cu dulapul destinat păstrării sulurilor Torei. Un grilaj de fier marchează zona sacră. El este decorat cu motive florale al căror desen suplu anunţă noul curent ce începea să-şi facă simţită prezenţa şi la Oradea, anume Art Nouveau.