Teatrul Național din Caracal a fost construit în perioada 1896-1901, în stil eclectic cu accente neobaroce şi neorenascentiste, după planurile arhitectului austriac Franz Billek. Din câte se ştie, aceasta este singura clădire construită de arh. Billeck în Regat, iar antreprenor a fost italianul Spaulenzi Mariani. La acea vreme, în Europa s-a construit un număr impresionant de teatre, iar în România aceleiaşi perioade se înălțau Ateneul Român, Teatrul Naţional din Iaşi, Bucureşti, Cluj și Timişoara. Prin voinţa edililor vremii şi din dragostea pentru teatru a locuitorilor, Caracalul şi-a construit un teatru la fel de frumos şi impunător, încadrat în acelaşi curent arhitectonic european, fiind situat în zona istorică a oraşului, în vecinătatea ruinelor Curţii Domneşti a lui Mihai Viteazul. La Teatrul Național din Caracal au jucat actori importanți ai scenei românești; printre ei şi Constantin Nottara, cu spectacole în stagiuni permanente. Tot aici au susținut conferințe nume mari ale ştiinţei, literaturii şi artei: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, A. D. Xenopol, Octavian Goga, dar și mari politicieni, precum Tache Ionescu și Nicolae Titulescu.

„Amintim în treacăt pe câţiva dintre artiştii cari au ilustrat această scenă: genialul violonist George Enescu a dat mai multe concerte. D-na general Averescu a cântat din gură pentru concerte de binefacere. Apoi: Aristiţa Romanescu, Agata Bârsescu, Sturza, Filotti, Marioara Voiculescu, C. Notara, Brezeanu, Liciu, Soreanu, Lecca, Davila, Demetriad, Bulandra, Creţu, Anestin, Radovici, Manolescu, Storin, Ciprian etc. În opere şi operete: Băjenaru, Niculescu-Basu, Atanasiu, Nora Marinescu, Tănase etc. Marii savanţi: Iorga, Pârvan, I. Ştefănescu au ţinut conferinţe, precum şi Tache Ionescu, Xenopol, Mircescu, conferinţe politice. Doamne, domnişoare şi domni din societatea locală au apărut pe scenă în diferite serbări sau concerte”. (Ştefan Ricman, „Monografia judeţului Romanaţi”, 1928).